ziua când m-am despărțit de Mădălina

 

Inspir, expir. Inspir….expir…let go of everything.

M-am gândit să scriu azi despre inspirație având în vedere că habar n-am ce este și nici măcar nu știu dacă există. Pentru mine, inspirația e ceva asemănător lui Moș Crăciun. Vine cam o dată pe an, îmi aduce o ciocolată și după aia pleacă. Deci nu prea ne vedem, deși eu o rog tot timpul să vină. Mă simt de parcă aș fi un gras ochelarist și coșuros care se roagă de Mădălina Ghenea să meargă cu el la bal.

Vine, pleacă când vrea ea…te lasă cu ochii-n soare când ți-e lumea mai dragă… Ia gata. Să facă ce vrea ea. N-am de gând să stau să aștept toată viața după cineva care nu știe ce vrea și se mai comportă și ca o gagică la menstruație.

Dragă Mădălina,

M-am gândit și cred că e mai bine s-o lăsăm așa. Fiecare pe drumul lui, știi ce zic? Nu te superi, nu? Știam eu că ești și deșteaptă, nu numai frumoasă. Știu că doare, dar mai bine acum decât mai târziu. Nu, chiar nu se mai poate. Îmi pare rău, dar e prea târziu…

Mădă, știi și tu că ciorba reîncălzită nu mai are același gust… de ce continui? Ne chinuim reciproc. În plus, eu…nu te mai iubesc. Nu, nu mă văd cu altcineva. Pur și simplu vreau să fiu singur o perioadă. Ești o fată frumoasă, o să-ți găsești repede pe altcineva. 

Nu mă iubești, doar crezi că mă iubești, dar în timp o să-ți dai seama că există o diferență între iubire și dorință.

Hai, te pup. Să ai grijă de tine. Mai vorbim.

 

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s