Ce-ați face dacă mâine ați câștiga un milion de euro?

Sună telefonul.

Mă uit. Număr de Bulgaria. N-am nici un prieten bulgar.

Răspund, totuși.

Hello? Can I speak with Miss Livia Stoica?

Yes. I am Livia. Nice to meet you.

Nice to meet you too.

I am calling from Itutor group. Are you still interested in the position?

Uitasem complet. De dimineața aplicasem pentru un post de predare engleza online asiaticilor.

Yes, I am still interested.

Good, can you spare five minutes?

Sure.

N-aveam nici un chef  de un set de întrebări și răspunsuri politically correct la ora șase seara, dar fie. Hai să-i dăm drumul.

What would you do if you won one million dollars tomorrow?

Poftim?

Ce-ați face dacă mâine ați câștiga un milion de euro?

Oau, la asta nu mă așteptam.

Blocaj total. Am început să râd ca să mai trag de timp. Habar n-aveam ce să răspund.

Mă gândeam cine pana mea ar putea câștiga un milion de euro așa, din senin. Și chiar dacă i-ai câștiga așa fulgerător, cu siguranță că i-ai pierde la fel de ușor. Având în vedere optimismul înnăscut, eram persoana cea mai potrivită să răspund la această întrebare.

Nu știu ce aș face. Probabil că…Hai Livia, spune primul lucru care-ți trece prin minte.

Să merg în Rio. Căcat, ce-i interesează pe ei că tu vrei să mergi în Brazilia?

Să-mi cumpăr o casă în Costa Rica și să mă apuc de surfing.

Hai frate, pe bune?

Nu-mi venea nimic în cap decât insule, dansat pe plajă și cocktailuri. Dintr-o dată m-am iluminat.

I would invest them, zic triumfător.

Nu cred că ai zis asta.

Invest in what?

În ce? În ce?  În…..oameni!, răspund ușurată.

Nu mai continui povestea fantastică pe care am elaborat-o în jurului investiției în oameni, cu toate că este foarte frumoasă și cu un conținut extrem de nobil. De a inspira oamenii, de a-i ajuta să-și urmeze visele… Maica Teresa, ce să mai.

Nu știu de ce povestesc toate acestea. Poate pentru faptul că mi se pare incredibil cum o întrebare atât de clișeu la care credeam că am răspuns cât ai zice pește, a putut să mă pună într-o așa dificultate. În acel moment mi-am dat seama că fiecare trăim cu o grămadă de vise, unii de a face bani, alții de a fi faimoși, de a călători, de a întâlni jumătatea… fiecare visează la ceva…ceva ce crede că îi va aduce fericirea. Visăm. Dar ce facem concret pentru a realiza acel vis care zace în noi? Nimic. Rămânem la stadiul de vis pentru că e mai comod așa. Și când vine cineva și te întreabă ce-ai face dacă mâine ai avea tot ce-ți dorești, hâc. Ți se taie respirația. Pentru că nu te-ai gândit niciodată ce vei face. Doar ai visat. Și atunci îți dai seama că visele nu că nu se îndeplinesc pentru că sunt vise, nu se îndeplinesc pentru că tu ești un parazit care nu numai că nu faci nimic în direcția visului tău, dar nici măcar nu știi ce-ai face dacă ți s-ar îndeplini visul.

Știam de mult că sunt un parazit social, dar mă gândeam că pe parte de introspecție și reverie stau ceva mai bine. Se pare că nu. Dacă eșuăm cu realitatea, măcar cu visele să facem ceva, zic.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s