cu tremur

 

Aseară a fost cutremur. Ca orice om în situația dată, m-am gândit la moarte. M-am gândit că e foarte posibil s-o mierlesc. Și în timp ce mă gândeam că aș putea s-o mierlesc în orice secundă, așteptam să treacă cutremurul…așteptam doar să treacă mai repede.  Cu câteva minute înainte, citisem pe facebook un status al unui actor cum că ar trebui să ne bucurăm de fiecare clipă, de fiecare apus. Să trăim prezentul!. În cinci minute am simțit cutremurul. Nici că putea fi mai carpe diem. Ce ocazie mai bună de a trăi clipa decât un cutremur. Nici dac-ai vrea, n-ai putea să nu fii în prezent. În ciuda senzației cumplite, mă fascina totuși idea unui stimul exterior care mă obligă să fiu în prezent. Care mă forțează să fiu vie. Dar în același timp așteptam să treacă. Așteptam. Eram în prezent așteptând viitorul. Păi ori în prezent ori în viitor…dacă te gândești la viitor înseamnă că deja nu mai trăiești prezentul, iar dacă trăiești prezentul, imposibil să te gândești la viitor, nu?

Cum să fii în prezent și să aștepți să treacă timpul în același timp?

Dar nu așa trăim?

Prezenți, dar mereu cu gândul la mâine?

Dar atunci, mai trăim?

Sau… așteptăm să trăim?

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s